Eu am invatat sa o folosesc, dar inca nu am invatat sa ma incred in ea. E cea mai sincera aliata, confidenta, cea care iti spune pe sleau totul, e cea care are mereu dreptate, dar inima si imaginatia o marginalizeaza, si continui sa te minti sa spui ca nu se poate, si intr-un final, mult dupa ce gandul te-a trecut, te izbesti si nu-ti vine sa crezi, te trezesti cu un gust amar in fata faptului deja implinit, dezarmat, si fara vlaga, incercand sa te justifici in fata confidentei tale ca nu ai luat seama de sfaturile ei. Si suferi, si esti trist, si cel mai tare doare ca NU AI CREZUT, ca tu esti invincibil, ca cerul nu cade niciodata - dar cade si e tare greu, si e o cruce care-o porti in spate anost, ca pe un fulg, nu iti pasa ca e din ce in ce mai cald. In mersul tau asculti doar cum cad cioburile inimii frante in abisul ramasitei tale sufletesti. Si numeri, neincetat numeri ciob dupa ciob, si fiecare se infige si doare, si un infinit de "cioburi" cade prada celei ce-ti va fi de acum incolo ghimpe-n coasta. Evident, intuitia este o functie de intelect si informare. Daca am dori sa-i dam acestei definitii o forma matematica, ar trebui sa punem intre aceste doua valori semnul inmultirii - adica intuitia este produsul intelectului si gradului de informare. In realitate aceasta functie poate fi mai complexa, dar odata ce intelectul il putem aprecia doar arbitrar, neavand nici metoda, nici unitatea de masura potrivita, suntem nevoiti sa ne marginim la afirmatia initiala. Este nevoie de o anumita corelatie intre intelect si gradul de informare al acestuia, dar foarte important, decisiv chiar, este si caracterul acestei informatii. O anumita persoana poate avea o intuitie foarte buna intr-un domeniu care-i este familiar. Gradul de informare poate compensa intr-o masura oarecare insuficienta intelectuala si invers - un intelect stralucit intuieste adevarul cu mult mai repede, dispunand de o informatie mai restransa. Pentru ceilalti, asemenea concluzii premature (din punctul lor de vedere), sunt aproape un miracol, o previziune. Nu e niciun miracol, nu e minune, sau alta scamatorie, e daca vreti, altceva in afara de intuitie, experienta. Si acum la 4 dimineata fac legatura - exista corelatie intre intuitie si fericire! E drept, ea iti spune cele mai negre cuvinte, iti transmite cele mai pesimiste ganduri, culmea intuitia apare mai des atunci cand e vorba de ceva negativ, dar daca stai sa o asculti, sa pui in balanta si sfaturile ei, iti conduci existenta spre fericire, care daca am sta la randul ei sa o definim, am pierde toata viata - ma refer aici la o definitie exemplificata. Cu mana pe inima spun ca eu nu am fost fericit decat ...o mica perioada (adunata), desi am avut ce poate multi nu au avut si nici nu spera sa aiba, iar cei ce au ceea ce imi doresc eu, o scuipa, o batjocoresc, o iau in deradere, si nu stiu ca nimic nu vindeca un suflet pustiit. Si ajung odata si-odata sa se simta goi, sa priveasca in jur sa vada ca au totul, sa priveasca in ei insisi sa creada ca au totul, si nu inteleg de ce fericirea nu capata forma definitiei DEX-ului. E zguduitor cand vezi cum mercantilismul ia amploare pe zi ce trece, ca definitor e aspectul, si faima, ca adevaratele valori exista doar ca termeni, in dictionar alaturi de fericire. Si cum 90% nu stiu ce inseamna firmament...asa nici fericirea nu le este cunoscuta. Precum un starv care se dezintegreaza, asa ne dezintegram si noi pe zi ce trece fara sa ne dam seama, ne mananca "viermii", si noi privind in jur credem ca n-am trait degeaba...dar uitam sa radem, sa plangem, sa dam! Pierdem treptat valoarea intrinseca pe care o are iubirea in viata noastra.
Cu drag,
Andrei...
English
:x